Naționala Marii Britanii ajunge la Campionatele Mondiale de ciclism pe șosea din Montreal cu una dintre cele mai puternice loturi din istoria recentă, favorizată și de absența slovenului Tadej Pogacar, accidentat în cursa Vuelta a Espana din luna august.
În timp ce Pogacar a abandonat Vuelta din cauza accidentării, cursa a confirmat ascensiunea britanicului Matthew Brennan, 21 de ani, care a câștigat cinci etape ale competiției de trei săptămâni pentru echipa Visma Lease a Bike, record pentru un debutant la un Grand Tour.
În prezent, 49 de cicliști britanici concurează în cadrul circuitelor World Tour masculin și feminin, cel mai mare număr din istorie, iar o parte dintre ei vor evolua la Mondialele din acest weekend. Cursa pe șosea reproduce formatul unei etape din Turul Franței, dar riderii concurează în echipe naționale.
Britanicii au câștigat de șapte ori cursele elite pe șosea la Campionatele Mondiale, prin Tom Simpson (1965), Beryl Burton (1960 și 1967), Mandy Jones (1982), Nicole Cooke (2008), Mark Cavendish (2011) și Lizzie Deignan (2015).
La feminin, câștigătoarea Turului Franței, Demi Vollering, rămâne cea mai bună alergătoare a sezonului, dar britanica Zoe Backstedt a obținut duminică locul doi la proba contra cronometru a Mondialelor, prima ei prezență la acest nivel. Backstedt va concura și în cursa pe șosea de sâmbătă, iar duminică, la masculin, va evolua campionul olimpic la mountain bike și câștigător de etapă la Turul Franței, Tom Pidcock.
„Ai nevoie de multă încredere în echipa ta ca să fii prezentă în față”, a declarat Zoe Backstedt pentru BBC Sport. „Trebuie să vorbești, să auzi, să vezi și să simți colegele, ca să știi că sunt acolo, mai ales că nu există radio de echipă. Evident, contează să știi care sunt numele mari de urmărit. Dacă Demi sau Kasia Niewiadoma pleacă în față, știi că e o mișcare periculoasă și trebuie să fii acolo. Dar avem o echipă foarte puternică și, dacă oricare dintre noi ar fi cu ele, am avea toate o șansă.”
Cursa feminină are 180,4 kilometri, cu opt tururi ale orașului Montreal, iar cea masculină, 273,2 kilometri, cu douăsprezece circuite.
Una dintre metodele cheie pentru câștigarea unei curse pe șosea este evadarea din pluton la o anumită distanță de final. Riscul este ca unul sau câțiva cicliști să reziste mai greu, rulând contra vântului, spre deosebire de un pluton de peste 100 de rideri care se schimbă între ei, fenomen cunoscut drept „efectul de mașină de spălat”.
„Câteodată ești surprins când lovești zidul, dar alteori poți împinge mai tare și săpa mai adânc”, a declarat norvegianca Sigrid Haugset, de la echipa Uno-X Mobility, pentru podcastul More Than the Score al BBC. Ea a câștigat etapa a treia din acest sezon al Turului Franței pentru femei, după o evadare de 113 kilometri în care a învins rivale mai titrate, precum belgianca Lotte Kopecky.
„Aceea e ziua bună, când te simți de neoprit. Dar îmi place când e mult zgomot la radio, din mașina echipei. Dacă e prea puțin, îți intri în cap, te simți puțin singură.”
Steve Cummings, director sportiv la echipa World Tour Jayco Alula, fost rider al Marii Britanii și câștigător de etapă din evadare la Turul Franței în 2015 și 2016, a descris senzația unei victorii obținute astfel.
„E ca o victorie a outsiderului și cumva încălzește sufletul. Trebuie să mizezi totul. Devine imprevizibil și se pot întâmpla lucruri tactic și fizic, de exemplu dacă un rider forțează prea mult pe o urcare. În ziua aceea din 2015 am făcut urcarea vieții mele. Am fost golit timp de două zile după victoria din 2016 și am stat în pat două zile după o etapă la Dauphine. Îți ia foarte mult din tine.”
Pentru a contracara o evadare, grupul echipelor rămase în pluton trebuie să colaboreze, folosind energia mai multor rideri pentru a închide diferența, avantajul numeric urmând să reducă decalajul față de cei plecați în față, care rulează contra vântului mai mult timp.