Scoția a suferit două înfrângeri consecutive pe teren propriu în meciuri oficiale pentru prima dată în ultimii șapte ani, după eșecul cu Slovenia pe Hampden Park, rezultat care lasă în pragul eșecului speranțele echipei de a termina pe primul loc în grupa Ligii Națiunilor și de a promova în Liga A. Scoția se îndreaptă acum spre un posibil loc trei în grupă, ceea ce înseamnă o tragere la sorți mai dificilă pentru următorul Campionat European.

Este al patrulea meci din mandatul lui Sebastien Pocognoli pe banca Scoției, iar prima sa fereastră de meciuri internaționale s-a încheiat cu un bilanț amestecat: un egal fără goluri în deplasare cu Slovenia, înfrângere 3-0 cu Elveția pe teren propriu, în condițiile eliminării timpurii a lui Jack Hendry, victorie 2-0 în Macedonia de Nord, și acum eșecul acasă cu Slovenia, al doilea eșec pe teren propriu la Hampden din mandatul său.

Căpitanul Andy Robertson a descris echipa drept „outfought” (n.r. depășită în dueluri), iar Sebastien Pocognoli a făcut referire la lipsa de forță a jucătorilor săi în duelurile individuale. Pentru comentatorii postului BBC Radio Scotland, explicația e alta: Scoția nu a fost doar depășită fizic, ci pur și simplu dominată tactic de o echipă mai organizată.

Fostul mijlocaș Andy Halliday consideră că varianta lui Pocognoli de apărare în trei fundași, fără posesie, funcționează relativ bine.

„Varianta lui Sebastien Pocognoli de apărare în trei, fără posesie, este destul de pozitivă. De cele mai multe ori este de fapt o apărare în patru, pentru că vezi fundașul lateral sărind practic ca extremă, iar celălalt fundaș lateral retrăgându-se ca fundaș dreapta sau stânga. Problema mea este mai degrabă în posesie, cu lipsa de penetrare și de alergări pe spațiu. Dacă joci cu acel careu de mijlocași și cu numărul de jucători pe care Scoția îi folosește central, trebuie să poți juca prin mijlocul terenului.”

Fostul fundaș Willie Miller s-a arătat sceptic cu privire la adaptarea jucătorilor la acest sistem.

„Le ceri celor doi fundași laterali să fie absolut sus pe teren. Pentru mine, cei trei fundași centrali sunt expuși și nu știu cum să joace sistemul. A avut timp să lucreze la sistem, dar a fost complet haotic. A fost incredibil de slab.”

Mijlocul terenului, considerat de ani de zile punctul forte al Scoției, cu Billy Gilmour, Lewis Ferguson, John McGinn și Ryan Christie pe teren, l-a lăsat pe Halliday „complet dezamăgit”.

„În privința formei de joc, avem nouă jucători central și am fost atât de dominați în mijlocul terenului timp de 90 de minute. Nu pot să înțeleg asta. Asta se datorează mișcării sloveniilor, creării de spații unii pentru alții, dar și faptului că am fost dezorganizați în privința deciziei dacă să presăm, dacă să stăm în formă, dacă să încercăm pase de umbrire către mijlocași. Nu am simțit în niciun moment că eram concentrați pe ceea ce încercam să facem. Fără minge, cred că în unele perioade am arătat bine sub Pocognoli, dar cu minge încă mă lupt să văd ce vrem să fim. Suntem o echipă care construiește prin treimi? Suntem o echipă care joacă pe spațiu? Suntem o echipă care încarcă zonele laterale și centrează spre careu?”

Discuția despre postul de fundaș lateral a revenit, după ce Ben Gannon-Doak a fost titularizat în ciuda unor prestații scurte, dar convingătoare anterior. Fosta mijlocașă Leanne Crichton consideră că poziția nu i se potrivește tânărului jucător de la Bournemouth.

„Mi-am dat seama în 10 minute că nu va fi o seară bună pentru el, pentru că primul contact nu era acolo. În afară de centrarea pentru gol, contribuția lui a fost foarte redusă. Pentru mine, faptul că Aaron Hickey a stat pe bancă este surprinzător, pentru că el este unul dintre cei mai buni fundași laterali în atac.”

Totuși, centrarea lui Gannon-Doak a dus la golul lui Ryan Christie, iar jucătorul de 20 de ani a fost evidențiat în ultimele meciuri drept singura sursă reală de viteză capabilă să destabilizeze o apărare adversă.

Scoția urmează să joace luna viitoare ultimele două meciuri din grupa Ligii Națiunilor.