SUA 1994 – Mondialul nostru: la un penalty de semifinalele lumii

Pentru fotbalul românesc, istoria Cupei Mondiale se împarte în două: înainte și după vara lui 1994. Turneul american a fost scena pe care „Generația de Aur” a lui Anghel Iordănescu a jucat cel mai frumos fotbal din istoria naționalei și a dus România până la un singur penalty de semifinalele lumii.

Aventura a început pe 18 iunie, pe Rose Bowl din Pasadena, cu victoria de senzație contra Columbiei, 3-1, una dintre favoritele turneului. Florinel Răducioiu a punctat de două ori, iar Gheorghe Hagi a înscris golul care a făcut înconjurul planetei: lobul de la aproape 40 de metri, peste portarul Cordoba. A urmat duşul rece de la Detroit, 1-4 cu Elveția, în arena acoperită Silverdome, apoi calificarea smulsă cu o maturitate rece: 1-0 cu gazda SUA, gol Dan Petrescu, și primul loc în Grupa A.

Apoteoza a venit pe 3 iulie, tot pe Rose Bowl, în optimea cu Argentina: 3-2, meciul considerat și astăzi cel mai mare din istoria naționalei. Ilie Dumitrescu a marcat de două ori în primele 20 de minute, iar Hagi a închis tabela după o contraatac de manual, în fața unei Argentine șocate de excluderea lui Maradona, depistat dopat în plin turneu. „Tricolorii” jucau un fotbal total, iar lumea întreagă vorbea despre „Maradona din Carpați”.

Sfertul cu Suedia, de la Stanford, pe 10 iulie, rămâne cea mai dureroasă zi a fotbalului românesc. Răducioiu a egalat în minutul 88 și a întors scorul în prelungiri, dar nordicii au egalat la 2-2 prin Kennet Andersson, iar la loviturile de departajare portarul Ravelli a apărat execuțiile lui Petrescu și Belodedici. România pierdea cu 4-5 și rata semifinala la o singură lovitură de pedeapsă distanță, iar Hagi era inclus în echipa ideală a turneului.

Mondialul american și-a scris apoi finalul amar: Brazilia a cucerit al patrulea titlu după 0-0 cu Italia și penalty-ul trimis în cer de Roberto Baggio, în timp ce tragedia columbianului Andres Escobar, ucis după autogolul din meciul cu SUA, a îndoliat întreaga competiție. Pentru România însă, vara lui ’94 rămâne pentru totdeauna vara în care am atins cerul.