Mexic 1970 – Mondialul perfect: vara lui Pelé și a Selecao de aur

Dacă fotbalul ar trebui să păstreze un singur turneu într-o capsulă a timpului, acela ar fi Mondialul mexican din 1970. Prima Cupă Mondială transmisă în culori, prima cu înlocuiri de jucători și cu cartonașe galbene și roșii, ediția din Mexic a rămas în memoria colectivă drept turneul în care fotbalul-spectacol a atins desăvârșirea.

În vârful acelui Mondial a stat cea mai frumoasă echipă din istorie: Brazilia lui Pelé, Gérson, Tostao, Rivelino și Jairzinho, „uraganul” care a marcat în fiecare meci al turneului. „Selecao” a câștigat toate partidele, iar finala cu Italia, 4-1, pe legendarul Azteca din Ciudad de Mexico, s-a încheiat cu unul dintre cele mai celebre goluri din istorie: faza colectivă finalizată de căpitanul Carlos Alberto, după pasa lui Pelé. Era al treilea titlu mondial al Braziliei, care păstra definitiv trofeul „Jules Rimet”, și ultimul dans al lui Pelé la un turneu final.

Mexic 1970 a mai lăsat posterității „Partida Secolului”, semifinala Italia – Germania de Vest 4-3, decisă după prelungiri dramatice, cu Beckenbauer jucând cu umărul dislocat și brațul legat de corp, dar și „parada secolului”, intervenția imposibilă a englezului Gordon Banks la lovitura de cap a lui Pelé.

Pentru România, turneul a avut o însemnătate aparte: era revenirea la Cupa Mondială după 32 de ani, din 1938. Naționala lui Angelo Niculescu, faimoasă pentru „temporizarea” sa tactică, a picat la Guadalajara în grupa infernală cu Brazilia, Anglia și Cehoslovacia. „Tricolorii” au pierdut la limită cu campioana en-titre Anglia, 0-1, au învins Cehoslovacia cu 2-1 și au căzut onorabil, 2-3, în fața Braziliei lui Pelé, într-un meci în care au speriat-o pe viitoarea campioană.

România părăsea Mexicul după faza grupelor, dar cu fruntea sus și cu o generație care anunța marile dueluri ale anilor ’70. Iar fotbalul mondial rămânea cu etalonul absolut: vara în care, la altitudinea Mexicului, jocul a atins perfecțiunea.